Femei în lumea bărbaților. Simona Cojocar, pompier: „Niciodată nu știi cât de puternic ești, până când să fii puternic rămâne singura opțiune pe care o mai ai”

Nu te-ai aștepta să vezi o femeie intrând într-o casă în flăcări să salveze oamenii dinăuntrul ei. Nu ți-ai imagina că o femeie are tăria necesară să scoată și să identifice o persoană care a murit înecată într-un râu. Și totuși, există astfel de femei. Simona Cojocar este una dintre ele. Lucrează la detașamentul din Rădăuți al ISU Suceava și a avut determinarea și ambiția să reușească să se integreze aici fără a avea o pregătire prealabilă în domeniu. „Femeia care lucrează într-un astfel de loc trebuie să fie determinată, ambițioasă, ordonată, greu de oprit din drum”, spune Simona.

La 27 de ani, Simona Cojocar a avut ocazia să asiste la „un val de angajări” la departamentul de pompieri din cadrul ISU Suceava. A aflat despre asta de la prietenele ale căror soți lucrau acolo și a decis să-și încerce și ea norocul. Era profesor de contabilitate la un colegiu din Rădăuți. Nimic nu părea să o recomande pentru un astfel de post și totuși a reușit să treacă cu brio peste examenul psihologic, cel sportiv și cel teoretic. „A fost un examen destul de greu pentru cineva care vine din viața civilă, dar am reușit. Sunt mai multe fete în Inspectorat, dar care lucrează în dispecerat sau chiar și operativ, dar pe SMURD”, povestește Simona.

La început, Simona a lucrat ca radiotelefonist. „Nu mă reprezenta acest lucru și am avut și norocul de comandanți foarte buni și am trecut la munca operativă. A fost un concurs de împrejurări. Aveam un parteneriat cu pompierii din Franța prin 2009-2010. Eu, fiind vorbitor de limba franceză și engleză, am tradus pentru acea delegație. Am tradus multe regulamente franceze și le-am pliat pe regulamentele românești, pentru a putea fi în rând cu tehnici cât mai avansate de singere și de salvări. Una peste alta, am ajuns în Franța la un poligon de pregătire cu încă cinci colegi de-ai mei. Acolo am făcut pregătire. Nu contează dacă ești femeie sau dacă ești bărbat. Ei au foarte multe femei la pompieri, care își desfășoară cu brio activitatea, și am desfășurat practic și teoretic multe proceduri. Încet, încet, am trecut de pe funcția neoperativă pe cea operativă. Am avut comandanți care au știut să mă certe, să mă laude sau să dea cu mine de pământ când a fost cazul, dar care au avut încredere în mine”, povestește Simona.

Ea recunoaște că nu e ușor să reușești într-o lume predominant bărbătească, dar nici imposibil. Simona e singura femeie care participă la intervenții. E înconjurată tot timpul de „camarazii” ei. Așa-i numește.

„Nu este chiar ușor să reușești într-o lume predominant bărbătească, dar nici imposibil. Am colegi adevărați camarazi. Suntem o echipă, pentru că în meseria asta contează cel mai mult să faci lucrul în echipă. În acele momente, la intervenție, e irelevantă apartenența de gen. Avem nevoie unii de alții pe teren, unde e muncă în echipă. E tot ceea ce contează. Fiecare trebuie să ne confirmăm zilnic aptitudinile pe postul pe care îl ocupăm. Așa că, faptul că ești femeie sau bărbat, nu contează”, explică ea.

Prima intervenție i-a rămas întipărită în minte. A participat la scoaterea din râul Suceava a unui tânăr de 18 ani. „Prima intervenție a fost pentru găsirea unei persoane înecate, în localitatea Țibeni. Era o persoană înecată în râul Suceava. Am mers cu colegii mei și, din fericire, am recuperat foarte repede corpul persoanei respective. Era un băiat de 18 ani. A fost un impact foarte puternic, fiind prima intervenție la care am participat și prima victimă”, povestește Simona.

Dar în momentul intervenției, indiferent că ești femeie sau bărbat, sentimentele nu trebuie să te năpădească. Simona spune că atât ea, cât și colegii ei, reușesc să se stăpânească gândindu-se că în momentul intervenției trebuie să ajute și să salveze oameni. „În acel moment ne facem doar datoria și avem satisfacția după terminarea intervenției că am reușit să ajutăm oamenii în special. Este și greu, dar este și frumos”, spune femeia.

Și totuși, în ciuda tăriei de caracter, fiecare intervenție de salvare în parte își lasă amprenta asupra pompierilor. Simona spune că fiecare intervenție lasă o urmă, oricât de mică, asupra ei și a colegilor. „După o perioadă, nu mai clasifici intervențiile. Ele sunt, trec și vin altele. Fiecare, pe moment, are gradul ei de impact sentimental. Sunt foarte multe accidente la care participăm, cu descarcerări de victime și sunt prietenii, familia, în jurul mașinilor. Am avut intervenții la incendiu la care a ars casa unor bătrâni și atunci este cel mai dureros să îi vezi că rămân fără aproape nimic”, spune Simona.

Brevetată în alpinism, mentor pentru viitorii pompieri, mamă a două fete

La 37 de ani, Simona este mama a două fete, de 16, respectiv 18 ani, pe care le crește singură și care au susținut-o și au înțeles-o mereu, în ciuda faptului că nu petrece atât de mult timp cu ele. Am doi copii. Sunt divorțată de 10 ani, dinainte să întru la pompieri. „Programul nostru nu se termină niciodată. Când mergem acasă oricând putem fi chemați la unitate și trebuie să ne pregătim în permanență. Eu am avut noroc și am știut să le îmbin, astfel încât să nu neglijez copiii sub nicio formă, pentru că sunt pe primul loc întotdeauna. Nu am probleme și, într-adevăr pot să spun că am copii buni și înțelegători”, spune Simona.

Ea nu s-a mulțumit doar cu specializarea pentru intervențiile clasice. A fost la cursuri specializare în Franța și a obținut și brevetul de alpinist. „Am intrat într-un colectiv masculin ca femeie și am vrut să demonstrez că și femeile pot să facă o treabă care, până nu demult, era doar pentru bărbați. Am avut ambiție și am pus osul la treaba și da, am și brevet de alpinist pe intervenție clasa a treia”, explică Simona decizia ei.

Mai mult decât atât, ea a devenit și mentor pentru viitorii pompieri. Se ocupă de pregătirea lor în cadrul poligonului de la Suceava, unde face antrenamente practice, lucrând efectiv cu focul.

„Femeia care lucrează într-un astfel de loc trebuie să fie determinată, ambițioasă, ordonată, greu de oprit din drum”

Am rugat-o pe Simona Cojocar să definească femeia pompier. Ea n-a stat pe gânduri și a arătat care sunt principalele calități pe care trebuie să le aibă aceasta:

„Femeia care lucrează într-un astfel de loc trebuie să fie determinată, ambițioasă, ordonată, greu de oprit din drum Așa m-aș caracteriza și pe mine: greu de oprit din drum. Am un motto, un citat al lui Roggie Bush: ‘Niciodată nu știi cât de puternic ești, până când să fii puternic rămâne singura opțiune pe care o mai ai”. Deci, viața ne aduce uneori în niște circumstanțe în care trebuie să tragi aer în piept și să mergi mai departe. Și-atunci, vezi că reușești și ai și satisfacții, dar în primul rând trebuie să-ți placă ceea ce faci”, explică Simona.

A vrut să facă ceva deosebit în viața ei. Spune că și-a dorit să se evidențieze prin carieră dar, în același timp, să se dedice și copiilor. A reușit acest lucru și spune că, atâta timp cât vrei cu adevărat să realizezi ceva, acel lucru va fi posibil într-un final.

„Am vrut să mă evidențiez prin ceva în carieră. M-am dedicat carierei și copiilor și a fost bine. Am suflecat mânecile și am mers înainte și chiar a fost o ambiție pentru mine să demonstrez că se poate. Dacă într-adevăr vrei ceva, se poate doar cu multă muncă și sacrificii. Cred că în acești ani am dovedit că și femeile sunt apte pentru a profesa meserii cu grad ridicat de risc”, povestește ea.

Simona a reușit să demonstreze că, la cei 1,65 m ai ei se poate ridica la nivelul colegilor ei de 1,90 m, că dincolo de forța fizică este nevoie și de tehnică și perseverență.

Simona Cojocar spune că „femeile nu ar trebui niciodată să se teamă de ceva, pentru că prin muncă poți realiza orice. Să aibă încredere în ele, pentru că și femeile pot fi puse pe același taler cu bărbații. Nu avem noi forța fizică a unui bărbat, dar cum v-am spus, prin tehnică și tactică, uneori poate că suntem mai bune decât bărbații”.